Utilizarea GPL în Brazilia a început în 1937, când imigrantul austriac Ernesto Igel a cumpărat 6.000 de butelii de gaz propan, folosit pentru a îmbutelia combustibil pentru avioane, și a început să vândă produsul pentru gătit prin intermediul Empreza Brazileira de Gaz a Domicílio. La acea vreme, cea mai mare parte a populației folosea aragazuri cu lemne. În 1938, utilizarea GPL a început să se răspândească și a fost creat Consiliul Național al Petrolului (CNP), care a stabilit activitățile legate de aprovizionarea națională cu petrol și produse derivate. Când Petrobras a început să producă GPL în 1955, distribuția de GPL a fost stimulată.

Din 1954 până în 1990, politica de stabilire a prețurilor pentru GPL și alte surse de energie considerate prioritare, fie din motive inflaționiste, fie din motive legate de nevoile pieței, a fost marcată de intervenția guvernului, bazată pe uniformizarea prețurilor în întreaga Brazilie, prin subvenții încrucișate pentru transport și pentru produsul în sine. Această politică s-a dovedit a fi foarte eficientă pentru o utilizare universală a GPL, favorizând consumul produsului în zonele cele mai sărace și mai îndepărtate din Brazilia. Datorită acestei politici, GPL a ajuns în 100% din municipalitățile braziliene și în peste 91% din familii.

În prezent, piața este liberă, unde distribuitorii operează în mod competitiv, fapt care este în beneficiul consumatorului, care are puterea de a alege de la care să cumpere.

Prețul GPL pentru automobile în Brazilia nu este cunoscut, deoarece utilizarea sa pentru această aplicație nu este luată în considerare în reglementările braziliene.